Povestile unui sofer de Bolt

Dimineața începe calm. Accept o cursă. Nickname: Lucifer.

Ridic un american de la Crowne Plaza, destinație Sala Luceafărul.

— “Funny coincidence, right?” zâmbește el.

— Very funny, răspund, uitându-mă la aplicație.

Abia termin de lăsat pasagerul că ping: Christos.Preluare lângă hotel, destinație Aeroport Otopeni.

— Greece and Romania… same Orthodox family, huh? zice el calm.

Râd sec, încercând să nu cred că e real.

De la aeroport, îl iau pe Moses. Destinație: Marriott. Om serios, cu barbă, vorbește despre business și piețe emergente. Îi dau drumul și mă gândesc că deja ziua devine absurdă.

Ping. Mohamed, arab, preluare de la Marriott, destinație AFI Mall. Vorbește la telefon, gesticulează, râde zgomotos.

— Bucureștiul e haotic, dar interesant! zice el.

Încerc să respir. Mă uit la aplicație și mă gândesc că dacă mai urcă cineva celebru din Biblie, probabil am nevoie de o pauză.

De la Mall, urcă un domn liniștit: Marinescu. Normal, realist. În sfârșit ceva familiar.

Pe drum îi spun:

— Azi i-am avut pe Lucifer, Christos, Moses și Mohamed.

Râde:

— Interesantă zi.

Ajungem la destinație. Îmi întinde badge-ul de la serviciu. Mă uit… Noah Marinescu.

— Just in case că începe potopul, zâmbește el.

Indicatorul aplicației clipește. Eu închid aplicația.

Lecția: În traficul Bucureștiului, chiar și numele mari se transformă doar în oameni grăbiți care au nevoie de o cursă. Și tu, șoferul, ești martorul unei mici apocalipse zilnice.