Ia-l pe Radu, arhitect. Mă roagă să ocolim un cartier.
— „L-am proiectat. Îmi e rușine.”
Îmi explică compromisuri, bugete, lipsă de viziune.
— „Orașul e plin de regrete din beton.”
Trecem pe lângă un bloc gri, imens.
— „Asta e,” spune. „Un eseu prost.”
La final, oftează.
— „Credeam că schimb lumea. Am schimbat fațade.”
Lecția: ce construim ne construiește înapoi.
Povestile unui sofer de Bolt 
Leave a comment