Povestile unui sofer de Bolt

Îl iau pe Victor, critic literar cunoscut. Recunosc vocea de la radio.

— „Știți, am scris o cronică despre București ca text neterminat,” spune.

La Piața Victoriei, intrăm într-o groapă. Mașina scârțâie.

— „Exact ca proza contemporană,” râde el. „Promițătoare, dar plină de capcane.”

Îmi vorbește despre autori uitați, reviste moarte, glorie scurtă.

— „Scrisul e ca Bolt-ul. Te cheamă, te duce, apoi te lasă.”

Ajungem la o lansare de carte cu trei participanți.

— „Public select,” zic.

— „Sau dispărut.”

Îmi strânge mâna.

— „Să nu te oprești din mers. Orașul se citește din mișcare.”

Lecția: valoarea nu stă în aplauze, ci în continuitate.