Mama, copilul și teoria relativității

Din Berceni urcă o mamă epuizată și un băiat de opt ani cu o enciclopedie.

— „Mergem la olimpiadă,” spune copilul. „La fizică.”

— „Ce e relativitatea?” îl întreb.

— „Când mama zice ‘cinci minute’ și sunt treizeci.”

Mama râde obosită.

— „Dacă ia premiu, promit că dorm.”

Pe Magheru, copilul calculează viteza noastră.

— „Statistic, ajungem.”

— „Statistic, nu,” zic.

Ajungem la fix. Copilul coboară și-mi șoptește:

— „Universul se dilată, dar mamele se comprimă.”

Mama îmi face cu ochiul.

— „Asta n-a citit-o nicăieri.”

Lecția: geniul are nevoie de cineva care nu doarme.

Leave a comment