Din Berceni urcă o mamă epuizată și un băiat de opt ani cu o enciclopedie.
— „Mergem la olimpiadă,” spune copilul. „La fizică.”
— „Ce e relativitatea?” îl întreb.
— „Când mama zice ‘cinci minute’ și sunt treizeci.”
Mama râde obosită.
— „Dacă ia premiu, promit că dorm.”
Pe Magheru, copilul calculează viteza noastră.
— „Statistic, ajungem.”
— „Statistic, nu,” zic.
Ajungem la fix. Copilul coboară și-mi șoptește:
— „Universul se dilată, dar mamele se comprimă.”
Mama îmi face cu ochiul.
— „Asta n-a citit-o nicăieri.”
Lecția: geniul are nevoie de cineva care nu doarme.

Leave a comment