Povestile unui sofer de Bolt

Comandă la 23:47, Militari – Cotroceni. Un psiholog cu voce calmă.

— „Conducerea e terapie,” îmi spune. „Control iluzoriu.”

Îmi povestește despre pacienți epuizați, burnout, sens pierdut.

— „Toți vor să fie altundeva.”

Un taxi ne claxonează agresiv.

— „El ce are?” întreb.

— „Probabil copilărie.”

Râdem. Luminile orașului se reflectă în parbriz.

— „Și dumneavoastră?” mă întreabă.

— „Conduc ca să nu gândesc prea mult.”

Ajungem. Îmi spune:

— „Nu fugi de gânduri. Doar ia-le pe rând.”

Lecția: uneori, direcția e mai importantă decât viteza.