Povestile unui sofer de Bolt

O preiau pe Mara din Drumul Taberei. Are două valize și ochi obosiți.

— „La Gara de Nord, vă rog. Plec din țară.”

— „Vacanță?”

— „Exil academic.”

Îmi spune că și-a terminat doctoratul în filozofie politică, dar n-a prins post.

— „În România, ideile sunt grele. Nu încap nicăieri.”

La un hop, aud ceva lovindu-se în portbagaj.

— „E teza,” spune calm. „O țin tipărită. Ca dovadă că a existat.”

Trafic infernal pe Splai. Mara privește apa murdară a Dâmboviței.

— „Am studiat revoluțiile. N-am reușit una personală.”

La gară, rămâne o clipă pe loc.

— „Să nu uiți orașul,” îi spun.

— „Cum să uiți ce te-a format?”

Pleacă. Rămân cu portbagajul gol.

Lecția: cunoașterea nu garantează locul, dar garantează plecarea cu sens.