Povestile unui sofer de Bolt

Îl iau de la Spitalul Universitar. Halat împăturit pe braț, cearcăne cât Centura.
— „Unde mergem?”
— „Oriunde nu bipăie nimic.”
Pe Eroilor, ambulanță în spate. El tresare.
— „Reflex profesional. Aud sirene și-mi vine să prescriu repaus.”
La un semafor, își verifică pulsul cu două degete.
— „E ok. Orașul are tahicardie, nu eu.”
Îl întreb cum rezistă.
— „Fac bypass între cinism și compasiune.”
Un scuterist ne taie calea.
— „Stop cardiac social,” murmură el.
Ajungem în Cotroceni. Înainte să coboare:
— „Să știi, inima nu e romantică. E o pompă. Dar fără ea, nici romantismul nu pornește.”
Lecția: orașul bate haotic, dar încă bate.