Bărbatul care știe tot

Se așează și oftează ușor.
— Vă spun eu, orașul ăsta e greșit construit.
— În ce sens? întreb.
— În toate. Străzi prost gândite, semafoare fără logică. Oamenii circulă haotic.
Îmi arată cu mâna, de parcă ar redesena orașul în aer.
— Uitați aici. Asta trebuia închisă. Asta mutată. Asta… regândită complet.
— Și ar funcționa?
— Evident. Problema e că nimeni nu gândește până la capăt.
— Deci nimic nu e făcut cum trebuie?
Se uită pe geam și murmură încet:
— Nici oamenii.
Semafor roșu.
— Nici eu.
Se oprește. Pentru prima dată nu mai are soluții.
Rămâne doar cu privirea în geam.
Verde. Plecăm.
Nu mai spune nimic tot drumul.

Când ai răspuns la toate, de obicei eviți întrebarea care contează.

Ce criticăm constant la alții e adesea ce nu putem repara la noi.

>> Mai multe povești