-
Viteza care nu mai încape în viață
Le-am luat dimineața, puțin după 10. Spre un restaurant, unde lucrau.Două fete — 22-23 de ani — genul ăla de oboseală în ochi care nu vine doar din lipsă de somn. N-au trecut două minute.— Ai văzut accidentul din Snagov?— Da… Doamne…— Ăia doi băieți…— Da…Pauză.— Îi știai, nu?— Pe unul… dar nu pe șofer.…
-
Când „ai grijă” devine „nu mai încerca”
Urcă greu. Băiatul cu cârjele, ea atentă la fiecare pas al lui.— Ai grijă… încet.Se așază. El își potrivește orteza.— Te doare?— Nu.Pauză.— A fost fault, spune el.— Nu vreau să mai joci, răspunde ea imediat.Tăcere.— Ba vreau.Se uită la ea.— E parte din joc.Ea dă din cap.— Putea să fie mai rău.— Dar n-a…
-
Viața te împrăștie. Sărbătorile te adună.
Îl iau de lângă o piață. Două plase grele, câte una în fiecare mână. Se vede ceapa verde. Și carnea de miel. Le pune cu grijă în portbagaj. Se așează încet. — E aglomerat azi, zic.— E, taică… e Vinerea Mare. Dă din cap. — Facem treabă. Vin băieții mei acasa. — De departe?— Departe.…
-
Visul amânat pe termen nedeterminat
Își pune laptopul pe genunchi, deschis, dar nu lucrează.— Am evaluare mâine.— Emoții?— Nu.Pauză.— Doar știu că o să mint puțin.— Și ei?— Și ei.Se uită în față.— Ce o să spui?— Că sunt bine. Că sunt motivat.Zâmbește scurt.— Și nu e adevărat?— Ba da… parțial.Se uită pe geam.— Adevărul complet nu încape într-o evaluare.—…
-
Bucuria care nu mai are unde să ajungă
Urcă singur. Telefonul îi luminează fața.Zâmbește.— Am primit primul salariu azi.— Felicitări.— Mulțumesc.Se uită din nou la ecran.Pauză.— Nu e mult.— Dar e primul.Dă din cap.— Da.Își trece degetul peste notificare, dar nu o deschide.— Am vrut să o sun pe mama.Pauză.— Și?Se oprește puțin.— Am realizat că nu mai am cum.Liniște.Se uită pe geam.…
-
Viața între furtuni și dor
Se așază. Se uită în față.— Sunt din Constanța. Vaporean. De mic am vrut să fiu marinar.— Cât faci până ajungi pe vapor?— O zi.— Și apoi?— Doar apă. Patru luni.— Nu te obișnuiești?— Ba da.Se uită pe geam.— Asta e problema.Telefonul vibrează. Nu răspunde.— Ai fost vreodată în furtună?— Nu.— Nu seamănă cu ce…
-
Nu tot ce descoperi ajunge să fie înțeles
Urcă dimineața. Trei arheologi.Se cunosc din facultate.— La conferință?— Da.Cafeaua miroase în mașină. Oboseală și ceva nerăbdare.— Iar prezentări despre „conservare preventivă”, spune el.— Adică depozitare, traduce una dintre ele.Cea de lângă geam zâmbește scurt. Are cearcăne proaspete.— Am lipsit 13 luni luni. Măcar să văd ceva nou.— Cum e? întreb.— Cu copil? Sau cu…
-
Povestea cuplului care a așteptat ani pentru două linii
Urcă împreună. Se așează aproape, fără să se uite.Râd.— Ți-am zis că o să iasă bine!— Nu te cred.Se țin de mână. Strâns.— Hai să nu spunem nimănui încă.— De ce?— Să fie doar al nostru.Râd din nou.— Câte teste ai făcut? întreb fără să vreau.Ea zâmbește.— Destule cât să nu mai am încredere în…
-
Momentul în care bucuria se transformă în vină
Urcă împreună. Colege la o bancă în centru. Se cunosc bine. Se vede din cum se așază.— Ce zi…— A fost lungă, răspunde cea tânără răspunde fără s-o privească.— Felicitări.— Mulțumesc.Sună bine. Dar nu se așază bine.Tăcere.— Era normal. Te descurci. Meritai promovarea.— Am învățat aproape tot de la tine.— Știu.Pauză. Nu e răceală. E…
-
Tânăra care nu mai depinde
Se urcă sigură pe ea.— La Obregia, vă rog.— Nu pentru mine, zice.Zâmbește scurt.— Am fost. Acum merg la cineva.Pauză.— Ne-am cunoscut acolo. La dezalcoolizare.Se uită pe geam.— Eu m-am ținut. Lucrez. Mă țin singură.— Nu mai depind de nimeni.Mai încet:— Am vrut asta.Tăcem puțin.— Tata era dur. Dar el aducea banii.Se uită în față.—…