Category: Uncategorized

Aplicația colorează harta în roșu intens.„Tarif dinamic x1.8.”Acolo sunt banii.Acolo sunt și toți ceilalți șoferi.Mă uit la ecran câteva secunde.Știu cum funcționează jocul.Dacă mă duc, înseamnă 20 de minute gol până acolo.Dacă rămân, înseamnă curse mici, scurte, fără sens.Pun semnalul și pornesc spre zona roșie.Pe drum văd încă două mașini Bolt și un Uber făcând…

Îi iau dimineața. O mamă și un băiat de vreo 12 ani.Băiatul stă pe bancheta din spate lângă ea și se uită pe geam ca și cum ar vedea orașul pentru prima dată.După câteva minute, băiatul spune brusc:— „Soare!”Se uită uimit la lumina care cade pe clădiri.Mama zâmbește stânjenită.— „Scuzați-l… are unele probleme.”Apoi, după un…

Are în jur de 50 de ani și un aer calm, ordonat, de om obișnuit să lucreze cu cifre.Îmi spune că lucrează de mulți ani la o bancă.— „Merg des prin Europa,” spune zâmbind. „La prietene.”Îmi povestește că multe dintre prietenele ei au plecat din România. Unele cu soții, altele singure. S-au stabilit prin diferite…

Îi iau din zona Izvor. Au două valize mari și câteva genți mai mici. Se vede că nu sunt bagaje de plimbare prin oraș, ci de mutare.Pe drum îmi spun că sunt din Israel și veniseră în România pentru o vacanță de o săptămână. Sunt cam de aceeași vârstă, în jur de 45 de ani.…

O iau devreme, înainte să se aglomereze orașul. Are în mână o cafea și o cheie prinsă de un breloc mic, în formă de sticluță de parfum.— „La mall, vă rog. Trebuie să ajung prima.”Vorbește repede, cu emoția cuiva care are o zi importantă. Îmi spune că azi e prima ei zi ca director de…

Uniformă simplă, ghiozdan subțire și o mapă plină de foi. Pare genul de elev care merge mereu cu un plan clar în cap. Îl iau din fața unui liceu privat.Pe drum deschide mapa și se uită peste niște notițe scrise în două alfabete.— „Arabă?” îl întreb.Ridică privirea și zâmbește.— „Da. Încerc să învăț și dialectele.”Are…

O iau din cartierul Prelungirea Ghencea, într-o dimineață de duminică. Are cam 50 de ani, baticul deja pus, o mapă sub braț.— „La biserică în Drumul Taberei, vă rog. Cânt în strană.”Pe drum îmi spune că face asta de ani de zile. În fiecare duminică. Vocea ei e calmă, dar hotărâtă.Discuția ajunge repede la copii…

Îl iau de la JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Tocmai ieșise de la o conferință despre inteligență artificială în administrația publică — participanți din România, Moldova și Ucraina. Are badge-ul încă la gât, dar îl ține mai mult în buzunar decât la vedere.— „Student?” îl întreb.— „Master. Politici digitale,” răspunde el. „La Chișinău.”Îmi spune că…

„Mă duc la el, știi,” începe, mâna strânsă pe geantă. „L-au băgat la Rahova, temporar, până-i judecata. Știu că-o să-i dea rău.”Își sprijină piciorul mai slab pe podea și oftă. „Nu am vrut copii… frică mi-au fost că rămân fără tată. Așa că nu…”Se uită pe geam, la străzi, la oameni care se grăbesc. „De…

Urcă atent, dar fără ezitare.Bastonul alb îl pliază dintr-o mișcare sigură, exersată de mii de ori.Are 32 de ani. Vocea calmă. Clară.Îmi spune adresa exact, cu reper, intersecție, timp estimat.„La școala pentru copii cu dizabilități. Sunt profesor de TIC.”Întorc capul instinctiv spre el. Zâmbește ușor, ca și cum ar fi obișnuit cu pauza asta.„Orb din…