-
Cele trei grații (I) – Despre copii
Urcă împreună, continuând o discuție începută înainte de mașină. Parte dintr-un grup de socializare. În drum spre Băneasa Mall, aveau de văzut un film.Râd. Se așază.— Al meu nu mai iese din cameră.— A mea iese… dar nu mai vorbește.— Au 16.Pauză scurtă.— Tu?Se uită pe geam.— Al meu are 22.— Aoleu…Zâmbește ușor.— Vrea să…
-
Influencerița și Live-ul care s-a oprit
Intră în mașină fără să se uite la mine. Telefonul e deja ridicat.— Guys, sunt într-un Bolt super ok!Zâmbește perfect. Vocea — reglată.Realitatea — editată în timp real.Întoarce camera spre mine, brusc.— Spune ceva urmăritorilor mei!Pentru o secundă, nu sunt șofer. Sunt decor.— Pornim?Nu răspunde. Citește comentarii.— Omg, întreabă dacă e single! râde ea.Orașul curge…
-
Conectată peste tot, absentă de peste tot
Un telefon la ureche, altul deja sună.— Da, iubire… ajung imediat… da, știu.Pe celălalt:— Sunt pe drum. Da, intru în call în 5 minute.Nu respiră între propoziții.— Pornim?Îmi răspunde fără să mă privească.— Nu, nu pot acum… sunt ocupată.Pauză.— Nu, nu e doar muncă…Schimbă telefonul.— Da, sunt aici. Trimite-mi fișierul.Se oprește o secundă. Atât.— Știu…
-
Bărbatul care a pierdut tot, dar nu și pe sine
Nu pare nici obosit, nici grăbit.Are un rucsac mic, uzat.Îl ține pe genunchi, cu ambele mâini.După câteva minute, vorbește singur:— Am avut firmă.Pauză.— Casă.Se uită pe geam.— Familie.Nu e nostalgie în voce. Nici regret.Doar o listă.Ca un inventar închis.— Și acum? întreb.Ridică ușor rucsacul.— Acum am asta.Îl bate ușor cu palma.— Și e mai ușor?Se…
-
Curajul de a nu spune
Urcă grăbită, dar nu speriată.Genul de grabă controlată.— O să-i spun calm, zice mai mult pentru ea decât pentru mine.Nu întreb.Se uită pe geam, apoi în jos, apoi iar pe geam.Respiră adânc.— Nu e vina mea. Nu e vina mea.Pauză.— Nu… nu așa.Își schimbă tonul.— Înțeleg ce simți, dar…Se oprește. Dă din cap.— Nu, sună…
-
Pașii pe care vrea să-i facă singur
El, sprijinit într-un baston. Ea, atentă la fiecare mișcare.— „La Elias, vă rog.”Pe drum nu vorbesc mult. Ea îl mai întreabă din când în când dacă e bine. El răspunde scurt, ușor iritat.Îl întreb:— „Mergeți la control?”— „Da. După operație.”Ea intervine:— „A avut o tumoră pe creier, anul trecut.”El oftează.— „Sunt bine.”Ajungem la spital.Ea insistă:—…
-
Noaptea care nu se termină – Încă o dată și plec
Duminică dimineață, pe la 9.Îl iau din fața unui cazino din Titan.Are vreo 35 de ani. Ochii roșii de nesomn.Abia urcă în mașină și spune grăbit:— „Repede, vă rog. Trebuie să ajung acasă să mai iau niște bani.”Cursa e scurtă: 10 minute dus spre casa lui, 10 minute întors la Casino.Tot drumul mă grăbește.— „Mai…
-
Zona roșie
Aplicația colorează harta în roșu intens.„Tarif dinamic x1.8.”Acolo sunt banii.Acolo sunt și toți ceilalți șoferi.Mă uit la ecran câteva secunde.Știu cum funcționează jocul.Dacă mă duc, înseamnă 20 de minute gol până acolo.Dacă rămân, înseamnă curse mici, scurte, fără sens.Pun semnalul și pornesc spre zona roșie.Pe drum văd încă două mașini Bolt și un Uber făcând…
-
Fotograful și lumina corectă
Aproape de apus. Are aparatul foto agățat de gât și îl ține cu ambele mâini, ca și cum ar ține un argument într-o discuție importantă.Se uită pe geam, la clădirile din jur, de parcă ar calcula ceva invizibil.— „Mergem unde cade lumina bine.”Nu pare grăbit. Îi urmărește liniștit traseul printre blocuri, parcă fiecare intersecție ar…
-
Drumul care începe fără tine
Urcă în mașină un bărbat de vreo 45 de ani. Îmbrăcat elegant, genul de om obișnuit să ia decizii mari.După câteva minute îl aud oftând ușor, mai mult pentru el.— „Aveți o zi grea?” îl întreb.Zâmbește scurt.— „Nu grea… doar complicată.”Îmi spune că fiul lui e în ultimul an de liceu. În câteva luni termină.—…