-
Fotograful și lumina corectă
Aproape de apus. Are aparatul foto agățat de gât și îl ține cu ambele mâini, ca și cum ar ține un argument într-o discuție importantă.Se uită pe geam, la clădirile din jur, de parcă ar calcula ceva invizibil.— „Mergem unde cade lumina bine.”Nu pare grăbit. Îi urmărește liniștit traseul printre blocuri, parcă fiecare intersecție ar…
-
Drumul care începe fără tine
Urcă în mașină un bărbat de vreo 45 de ani. Îmbrăcat elegant, genul de om obișnuit să ia decizii mari.După câteva minute îl aud oftând ușor, mai mult pentru el.— „Aveți o zi grea?” îl întreb.Zâmbește scurt.— „Nu grea… doar complicată.”Îmi spune că fiul lui e în ultimul an de liceu. În câteva luni termină.—…
-
Băiatul care se miră de lume
Îi iau dimineața. O mamă și un băiat de vreo 12 ani.Băiatul stă pe bancheta din spate lângă ea și se uită pe geam ca și cum ar vedea orașul pentru prima dată.După câteva minute, băiatul spune brusc:— „Soare!”Se uită uimit la lumina care cade pe clădiri.Mama zâmbește stânjenită.— „Scuzați-l… are unele probleme.”Apoi, după un…
-
Femeia care a rămas
Are în jur de 50 de ani și un aer calm, ordonat, de om obișnuit să lucreze cu cifre.Îmi spune că lucrează de mulți ani la o bancă.— „Merg des prin Europa,” spune zâmbind. „La prietene.”Îmi povestește că multe dintre prietenele ei au plecat din România. Unele cu soții, altele singure. S-au stabilit prin diferite…
-
Vacanța care nu s-a mai terminat
Îi iau din zona Izvor. Au două valize mari și câteva genți mai mici. Se vede că nu sunt bagaje de plimbare prin oraș, ci de mutare.Pe drum îmi spun că sunt din Israel și veniseră în România pentru o vacanță de o săptămână. Sunt cam de aceeași vârstă, în jur de 45 de ani.…
-
Fata care și-a urmat parfumul visului
O iau devreme, înainte să se aglomereze orașul. Are în mână o cafea și o cheie prinsă de un breloc mic, în formă de sticluță de parfum.— „La mall, vă rog. Trebuie să ajung prima.”Vorbește repede, cu emoția cuiva care are o zi importantă. Îmi spune că azi e prima ei zi ca director de…
-
Un stilou vechi și un vis mare
Uniformă simplă, ghiozdan subțire și o mapă plină de foi. Pare genul de elev care merge mereu cu un plan clar în cap. Îl iau din fața unui liceu privat.Pe drum deschide mapa și se uită peste niște notițe scrise în două alfabete.— „Arabă?” îl întreb.Ridică privirea și zâmbește.— „Da. Încerc să învăț și dialectele.”Are…
-
Vocea din strană
O iau din cartierul Prelungirea Ghencea, într-o dimineață de duminică. Are cam 50 de ani, baticul deja pus, o mapă sub braț.— „La biserică în Drumul Taberei, vă rog. Cânt în strană.”Pe drum îmi spune că face asta de ani de zile. În fiecare duminică. Vocea ei e calmă, dar hotărâtă.Discuția ajunge repede la copii…
-
Dor de casă
O iau dintr-un cartier liniștit, la marginea orașului. În mașină urcă ea și cei doi copii. Băiatul mai mic stă lipit de ea, fetița privește pe geam, tăcută.„La clinică, vă rog… are tratament azi,” spune, mângâindu-i părul băiatului.Vorbește româna rar, atent, cu accent. Îmi spune că e din Ucraina. Soțul ei a murit pe front,…
-
Studentul care voia să dea timpul înapoi oamenilor
Îl iau de la JW Marriott Bucharest Grand Hotel. Tocmai ieșise de la o conferință despre inteligență artificială în administrația publică — participanți din România, Moldova și Ucraina. Are badge-ul încă la gât, dar îl ține mai mult în buzunar decât la vedere.— „Student?” îl întreb.— „Master. Politici digitale,” răspunde el. „La Chișinău.”Îmi spune că…